Tristete metafizica

Aştept...
eternitatea mă cuprinde;
Suspin...
sub un praf nou de regrete;
Plîng...
cu lacrimi de sînge umile;
Urăsc...
lumea viselor efemere.

Şi cu toate acestea...

Trăiesc...
căci viaţa e o lacrimă scăldată-n inocenţă.
Zîmbesc...
căci zîmbetul e lumina unui întuneric înspăimîntător.
Iubesc...
căci doar prin iubire ating zările.

Şi în final mă întreb:

De ce eu...?
căci  simt   eternitatea  scăldată -n neştiinţă...