Deja....

Acum... ca suntem despartiti.. si incercam sa nu mai avem multe in comun, ca de la inceput, iti doresc sa fii fericit... si eu sa te pot in sfirsit uita, sa dispara aceasta nepasare, aceasta durere, aceasta ingindurare. E greu sa trec peste aceasta proba.... incerc sa gasesc solutia cu ajutorul altcuiva... incerc sa fiu sub influenta altei persoane... imi este ca un analgezic, numai ca sa nu simt profunda durere de cicatrizare a ranii.. fiindca golul din inima e prea mare si singura nici nu m-as ispravi si nu stiu ce voi face, risipind zi cu zi amintirile noastre. Amintirile.. amintirile grele care ma chinuie.. care nu le pot sterge din memorie si nu stiu daca voi putea sa fac asta definitiv vreodata. Opozitia dintre aceste doua caractere, nici pe aproape asemenea, trebuia odata si odata sa-si arate ale ei principii, in cazul nostru si le-a aratat dupa o primavara scurta, o vara minunata, si dupa o toamna perfecta a venit iarna, ce a sfarimitat un intreg, a divizat un suflet in doua corpuri. Timpul... asta e rezolvarea... numai ca in cazul dat el din pacate are o contributie minora... Nu as vrea sa persiste aceasta prietenie rea, si sper ca ma vei intelege. Si imi e frica ca nu voi reusi.. ca iti voi pierde prea mult urma.. si nu te voi mai regasi, dar cred ca pentru moment asta e solutia potrivita. De aceea vreau sa uiti timpul ce a trecut, sa uiti ce a fost neplacut si sa-mi zici din cind in cind de frumosul ce ne-a legat cindva.